Prin Hotarare de Guvern, in luna februarie a anului 1971 Centrul de Cercetare - Proiectare Aparatura Stiintifica al Academiei Romane se reorganizeaza ca Centru de Cercetare-Proiectare Mecanica Fina si Scule, in cadrul Centralei Industriale de Mecanica Fina; unitatea nou creata avea cca. 120 salariati, un mic atelier de modele cu o dotare modesta si doua filiale, la Sibiu si Rasnov, profilul de activitate fiind stabilit la domeniul aparatelor de masurare si control marimi neelectrice, scule aschietoare, unelte de mana.
Domeniul de mecanica fina devenind prioritar la scara nationala, Centrul cunoaste o dezvoltare rapida, prin investitii masive, in special in aparatura si utilaje. In anul 1976 se muta pe platforma Obor, in spatii special construite, efectivul de salariati crescand treptat pana la un nivel de 2650 in anul 1989, dintre care 900 in atelierele de productie. Prin noua organizare ca institut de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica, unitatea cuprinde 3 profile de baza – aparate si sisteme de control marimi neelectrice, scule si dispozitive speciale, aparatura si echipamente pneumatice cu 9 filiale in provincie.
Urmeaza in continuare o linie ascendenta, fiind unitatea de conceptie si dezvoltare a centralei de profil, unitate ce elaboreaza know-howul si tehnologiile pentru noile investitii ce se construiesc si intra in fabricatie-IMF (hala noua) si IAUC Bucuresti, IAMC Vaslui, IOI Arad, FAMC Drobeta Turnu Severin in domeniul AMC neelectrice, IMF(scule din materiale dure si extradure), dezvoltare IS Rasnov si IUS Brasov, IAMU Blaj, ISEH Focsani, ISAS Pascani, IS Radauti in domeniul scule, dispozitive si unelte de mana, Balanta II Sibiu, ISEH Focsani, IM Bistrita, IEH Ramnicu Valcea, dezvoltare Steaua Rosie Bucuresti pentru domeniul aparatelor si echipamentelor hidropneumatice.
Datorita extinderii profilului se poate afirma ca in anii ‚80, nu exista practic intreprindere din sectoarele industriale ale economiei nationale care sa nu intre pe lista potentialilor beneficiari ai activitatii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica a institutului.
Disparitia centralei industriale de profil, caderea la jumatate a capacitatii industriei romanesti, colapsul unor mari unitati industriale, in special din zona produselor cu valoare adaugata a dus in final la disparitia comenzilor si contractelor economice si a celor pe plan tehnic.
Procesul de restructurare severa intervenit in aceasta perioada a urmarit in domeniul personalului, schimbarea proportiei de la 1/3 cadre cu studii superioare/cadre cu studii medii, la 3/1 si in acelas timp, restrangerea bazei de productie, lichidarea filialelor care functionau pe langa unitati productive. Multi cercetatori valorosi au emigrat, multi s-au orientat catre alte sectoare de activitate, astfel ca in perioada 1990-1992 numarul de salariati se reduce la sub 1000, situatie care se mentine pana in anul 1995, cand sectia de productie se separa de institut ca societate comerciala (lichidata ulterior prin privatizare)
 In anul 1996 prin HG 1303/1996, institutul se reorganizeaza ca Institut National de Cercetare-Dezvoltare (OG 25/1995), primind acreditarea din partea Comisiei Centrale numite de Ministrul Cercetarii si Tehnologiei.
Scaderea drastica a finantarii publice a domeniului C/D dupa 1997 duce la o reducere continua de personal, cifra atingand pragul critic de 150, dupa care din anul 2000 se remarca intentia de revenire la stabilitate, pe baza unui program de dezvoltare, adaptat la noile obiective de refacere a potentialului tehnico-stiintific.
Astfel, in perioada 2001-2005, institutul se mentine la cifra medie de 180 salariati, din care 117 cu studii superioare, isi reface atelierul de modele si unicate, isi reorganizeaza colectivele C/D si laboratoarele de certificare produse si tehnologii, participa la toate competitiile organizate de autoritatea nationala pentru cercetare stiintifica in cadrul Planului National CDI, planurile nucleu si sectoriale, organizeaza centre de excelenta si puncte de transfer tehnologic, isi recastiga unul din marii beneficiari-Dacia Pitesti, actuala filiala Renault.
In anul 2001 institutul este reacreditat ca INCD conform metodologiei stabilite de legislatia in vigoare. In anul 2008 institutul este reacreditat ca unitate componenta a sistemului de Cercetare-Dezvoltare de interes national, conform HG 551/2007, de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica (ANCS) prin Decizia nr. 9634/14.04.2008.
In anul 2003, Institutul, in urma evaluarii lui, a fost certificat in conformitate cu SR EN ISO 9001:2001 de INMA-CERTSC la data de 24.12.2003 si de SRAC/ IQ NET la data de 01.08.2006. In august 2008 s-a efectuat auditul de certificare pentru domeniul mediu, conform SR EN ISO 14001:2005.
Prin HG nr. 1007/03.09.2008, publicat in Monitorul Oficial nr. 641/08.09.2008, institutul isi modifica denumirea in Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Mecatronica si Tehnica Masurarii (INCDMTM) si este in vigoare din 08.10.2008.

.