|
INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU IMBUNATATIRI FUNCIARE ISPIF BUCURESTI
| | |
Scurt istoric
Situatia social - economica de dupa cel de al doilea razboi mondial, saracia crunta ce s-a instalat in Romania, ca urmare si a secetei devastatoare ce a avut loc in anii 1946 - 1947, a pus in fata tarii necesitatea dezvoltarii si consolidarii agriculturii, ca ramura de baza a economiei nationale.
In vederea asigurarii unor productii sigure mari si constante fara echiparea terenurilor agricole cu lucrari de imbunatatiri funciare (irigatii, desecari, combatere a eroziunii solului etc.) nu putea fi conceputa o agricultura moderna, eficienta si durabila, in conditiile pedo-climatice si de relief din tara noastra.
In acest context general, in anul 1950, in cadrul Directiei de Imbunatatiri Funciare, din Ministerul Agriculturii si Domeniilor, s-a infiintat Institutul de Proiectari Agricole (IPA) prin reunirea fortelor de studii si proiectare existente in acel timp la diviziile si centrele de imbunatatiri funciare de pe teritoriu. Au fost atrasi in sectorul de imbunatatiri funciare proaspeti absolventi ai Sectiei de Geniu Rural de la Facultatea de Agronomie din Bucuresti, o serie de ingineri agronomi, constructori, electromecanici, de alte profile, precum si cadre cu pregatire medie si de subingineri de la scolile de specialitate din Nucet, Braila, Galati, Timisoara si Bucuresti.
La infiintarea sa in anul 1950, IPA avea trei compartimente bine inchegate: divizia de irigatii, divizia de indiguire si desecari, precum si divizia de conservarea solului, la care s-a adaugat ulterior si compartimentul de constructii agrozootehnice.
In perioada de 50 de ani a institutului, se pot distinge 3 perioade caracteristice si anume: perioada 1950 - 1965, perioada 1966 - 1989 si perioada dupa 1989 si pana in prezent.
1. Perioada 1950 - 1965 a fost un interval in care mai intai s-au definitivat lucrarile izolate de indiguire si desecare incepute inainte de 1950 (Bratesul de Sus, Latinu-Vadeni, Braila-Dunare-Siret, Borcea de Sus, Nufarul - Tulcea si Ostrovul Tataru), s-au declansat lucrarile la cateva unitati noi de indiguire si desecare (Calmatui-Gropeni, Luciu-Giurgeni, Borcea de Jos, Pecineaga-Turcoaia, Oltenita-Surlari-Dorobantu, Malu Rosu-Gostinu, Pietrosani-Arsache, Bechet-Dabuleni si altele) si s-au executat primele amenajari sistematice de mici proportii (sub 1.000 ha) pentru irigarea unor orezarii (Brates, Marculesti, Stancuta, Vasilati) si a unor gradini de legume pe langa centrele populate. De asemenea, au continuat lucrarile de completare a amenajarilor de desecare existente in Banat si in zona de vest a tarii.
Actiunea cea mai importanta din aceasta perioada a fost indiguirea integrala a luncii inundabile a Dunarii, inceputa in anul 1960 si terminata in anul 1966 si trecerea la executarea lucrarilor de desecare a acesteia.
Suprafata irigata a ajuns in anul 1965 la 221 mii hectare, suprafata indiguita si desecata la 588 mii hectare, iar suprafata amenajata cu lucrari de combatere a eroziunii solului la 197,5 mii hectare.
In aceasta perioada, institutul a suferit urmatoarele reorganizari:
— in anul 1953 (ianuarie), prin separarea de activitatea de constructii agricole, institutul
si-a continuat activitatea sub denumirea de Institutul de proiectare pentru amelioratii IPA;
— in anul 1954 (iunie), prin unificarea activitatii de proiectare pentru imbunatatiri funciare (IPA) cu constructiile agricole (IPCA) si cu proiectarea silvica (IPS), institutul nostru si-a continuat activitatea sub forma unui sector in cadrul Institutului de proiectari agricole si silvice (IPAS);
— in luna septembrie 1955, prin separarea activitatilor de proiectare specifice, institutul nostru isi continua activitatea sub denumirea de Institutul de proiectare pentru amelioratii (IPA);
— in mai 1958, prin reorganizare, Institutul de proiectare pentru amelioratii (IPA) isi schimba denumirea in Institutul de studii si proiect si agricole (ISPA), in profilul sau intrand din nou atat proiectarea obiectivelor de imbunatatiri funciare, cat si cele de constructii agrozootehnice;
— sub aceasta forma, institutul a functionat pana in anul 1962, cand domeniul imbunata-tirilor funciare a trecut ca sector in cadrul IPACH (Institutul de planuri de amenajare si constructii hidrotehnice) din Comitetul de Stat al Apelor (CSA), iar domeniul constructiilor a ramas la Ministerul Agriculturii ca Institut de proiectare pentru constructii agrozootehnice (IPCA), devenit ulterior IPSCAIA (Institut de studii si proiectare pentru constructii agrozootehnice si de industrie alimentara).
Aceasta noua forma de organizare a institutului a fost determinata de unificarea, in anul 1962, a unitatilor centrale si teritoriale de imbunatatiri funciare cu cele de gospodarirea apelor in cadrul Comitetului de stat al apelor, organizare care a functionat pana in anul 1966.
2. Perioada 1966 - 1989. In aceasta perioada, sectorul de imbunatatiri funciare a functionat sub forma de departament, in cadrul Consiliului Superior al Agriculturii, preluand toata activitatea de imbunatatiri funciare si gospodarirea apelor de la Comitetul de Stat al Apelor care s-a desfiintat. Ulterior, activitatea a fost coordonata de Directia Generala de Imbunatatiri funciare (DGIFCA).
In aceasta perioada, institutul a suferit urmatoarele transformari:
— in 1966 (februarie), prin reorganizare, institutul se separa de IPACH si-si continua activitatea sub denumirea de Institutul de proiectare pentru imbunatatiri funciare (IPIF), compartimentul de proiectare este organizat pe sectoare de specialitate (irigatii, indiguiri, desecari, constructii hidrotehnice, statii de pompare, regularizari), conduse de cate un inginer sef
— in 1969 (septembrie), institutul preia si activitatea IPACH de proiectare pentru gospodarirea apelor, precum si cea de studii si prospectiuni, a celui mai puternic institut de acest profil din tara (ISP), transformat din 1966 in ISPIF, devenind un institut gigant, Institutul de studii si proiectari pentru imbunatatiri funciare si gospodarirea apelor (ISPIFGA), avand 2 compartimente de studii si 4 compartimente de proiectare, coordonate de 6 directori tehnici si 20 ingineri sefi.
— de la 1 februarie 1971, institutul isi desavar-seste forma organizatorica, prin trecerea la Consiliul National al Apelor (nou infiintat) a sectoarelor de gospodarire a apelor, indiguiri si regularizari si la ISLGC a sectoarelor de alimentari cu apa si canalizari. Dupa ce se preia de la ISPCAIA, in anul 1973, sectia de amenajari piscicole, care a proiectat lucrari de amenajari piscicole pe Dunare si pe raurile interioare, se ajunge la forma de organizare care se mentine neschimbata pana in anul 1989, sub denumirea de Institutul de studii si proiectari pentru imbunatatiri funciare (ISPIF).
Din 1969 si pana in 1989, ISPIF a fost unul dintre cele mai mari institute de proiectare din tara si a avut in structura sa, incepand cu anul 1971:
— un compartiment de studii si prospectiuni, constituit din 5 sectii si ateliere de specialitate (topo, hidro, geo si lucrari geologice prin foraje si prin lucrari miniere), cu laboratoarele de specialitate pentru studiile geologice, hidrogeologice si pedologice, dotate cu instalatii moderne, precum si un laborator de fotogrametrie si teledetectie cu aparatura perfectionata, prin care s-au realizat lucrari de o inalta precizie si cu o productivitate superioara
— un compartiment de proiectare, constituit din 7 sectii de specialitate (amenajari complexe, irigatii, desecari, combatere a eroziunii solu-lui, constructii hidrotehnice, statii de pompare si amenajari piscicole), precum si o filiala de proiectare la Iasi;
— un centru de calcul pentru imbunatatiri funciare, dotat corespunzator, care a elaborat o serie de programe, atat pentru ISPIF, cat si pentru unitatile DGEIFCA.
Un rol deosebit in activitatea de asigurare a proiectelor pentru amenajarile din programul de imbunatatiri funciare, l-a avut compartimentul de studii si prospectiuni din cadrul ISPIF. De aceea am considerat ca trebuie sa prezentam pe scurt si cateva aspecte privind evolutia istorica a acestuia, precum si unele din rezultatele obtinute.
Activitatea acestui compartiment care functioneaza in cadrul ISPIF din anul 1969, incepe cu anul 1949, cand in cadrul Administratiei Canalului Dunare - Marea Neagra, s-a infiintat un sector de studii si proiectare, in a carui structura functionau 3 divizii, care aveau rolul de a intocmi studii topo, studii hidrogeologice si hidrologice, studii geologice si geotehnice, precum si studii si analize de laborator.
In anul 1959, ISP a trecut din subordinea Ministerului Constructiilor in subordinea Comite-tului de Stat al Apelor (CSA), fiind reorganizat pentru a raspunde mai bine elaborarii studiilor necesare realizarii “Planului de amenajare generala a teritoriului si apelor Romaniei”.
Odata cu amplificarea Programului de imbunatatiri funciare, ISP a trecut in anul 1966 de la Comitetul de Stat al Apelor la Ministerul Agriculturii, in cadrul Departamentului de Imbunatatiri Funciare si Gospodarirea Apelor (DIFGA), sub numele de ISPIF (Institutul de Studii si Prospectiuni pentru Imbunatatiri Funciare).
In anul 1969, a avut loc unirea ISPIF, IPIF si IPCH intr-un nou institut sub denumirea de ISPIFGA, structura in care fostul ISP functio-neaza si in prezent.
In afara studiilor complexe pentru amenajari de imbunatatiri funciare pe multe milioane de hectare, compartimentul de studii si prospectiuni din institutul nostru a efectuat studii si cercetari pentru toate sectoarele economiei nationale. Acestea au stat la baza fundamentarii solutiilor tehnice a numeroase obiective de investitii. Dintre aceste studii exemplificam: studii geotehnice pentru platformele industriei chimice si petrochimice, pentru toate platformele de industrializare si prelucrare a lemnului, pentru industria siderurgica, studii pentru importante complexe hidrotehnice, cu scop principal pentru alimentarea cu apa a unor industrii sau asezari umane si anume: acumularea Firiza, Balan, Bucecea, Poiana Uzului, Siriu, Maneciu, Zetea, Secu, Pecineagu, Valea Iovanului si altele.
S-au executat de asemenea, studii complexe pentru podul de la Harsova, pe Dunare, pentru canalul Dunare - Marea Neagra, Canalul Bucuresti - Arges - Dunare, complexul hidro-energetic Turnu Magurele - Nicopole, pentru o serie de amenajari portuare, pentru metroul din Bucuresti, pentru alimentarea cu apa de supra-fata sau subterana pentru majoritatea industriilor create si a numeroase mari centre urbane.
Necesitatile impuse de sarcinile mari ale sectorului de imbunatatiri funciare - precum si nivelul de competenta atins, au impus ca ISPIF, prin specialistii sai sa coordoneze intreaga activitate de proiectare care se desfasura pe teritoriu, tendinta fiind ca institutul sa raspunda de intreaga proiectare a sectorului. Nivelul profesional ridicat al cadrelor de specialitate si baza materiala cu care a fost dotat, a permis, de asemenea, institutului sa activeze dupa 1965 si peste hotare. Lucrarile de export au luat o amploare mai mare dupa 1974, in special in tarile din Orientul apropiat (Siria, Irak, Iran, Iordania) si din nordul si vestul Africii (Libia, Algeria, Egipt, Somalia, Mozambic).
Dintre lucrarile de mai mare amploare elaborate pentru export, in perioada 1966 - 1989, amintim:
— studii si proiecte pentru amenajarea hidro-ameliorativa complexa pe 100.000 hectare in Bazinul Balikh - Eufratul Mijlociu (Siria);
— studii si proiecte pentru irigatii si drenaje pe 27.000 hectare in Lunca fluviului Eufrat - Bazinul Mijlociu, Raaka (Siria);
— studii si proiecte pentru amenajarea hidro-ameliorativa pe 10.000 hectare la Rasht si 8.200 hectare la Rasht - Fouman (Iran);
— studii si proiecte de amenajare pentru irigatii pe 5.600 hectare (Somalia);
— studii si detalii de executie pentru irigatii pe 100.000 hectare in zona Kirkuk si amenaja-rea complexa a 40.000 hectare in zona Hilla - Kifl (Irak);
— studii si prospectiuni pentru unele obiective de constructii: silozuri, abatoare, fabrici, rafinarii, complexe avicole, cariere de materiale etc. (Iran, Irak, Libia, Iordania, Algeria si Vietnam).
3. Perioada dupa anul 1989. Continuand firul prezentarii evolutiei sale organizatorice si a activitatii desfasurate, in cea de a treia perioada la care vreau sa ma refer si anume perioada dupa anul 1989, as dori sa subliniez urmatoarele: in acest interval, activitatea institutului s-a diminuat considerabil de la cca. 3.000 salariati cat numara institutul in 1989, astazi mai lucrand in institut doar cca. 300 salariati, cifra in care sunt inclusi si muncitorii de la prospectiuni, precum si personalul auxiliar.
Aceasta reducere drastica a activitatii institu-tului a fost determinata de lipsa totala a alocatiilor financiare acordate sectorului de imbunatatiri funciare in primii ani dupa 1989, ceea ce a determinat conducerile institutului de atunci sa intro-duca in obiectul de activitate al institutului o serie de actiuni pentru gasirea de resurse financiare, cum ar fi: inchirieri de spatii, vanzari de mobilier, de diferite utilaje si echipamente, executarea de lucrari de constructii-montaj, confectii si constructii metalice si din lemn, transport de persoane si marfuri cu mijloace auto, instruire de personal, import - export, intermedieri, diferite prestari de servicii, depozitare si comercializare en-gros si en-detail a materialelor de constructii, service auto pentru reparatii si intretinere si alte actiuni.
Apreciindu-se ca, in domeniul lucrarilor de imbunatatiri funciare, perspectiva activitatilor este extrem de slaba, s-a trecut la transformarea institutului – in anul 1991 – in societate comerciala cu capital majoritar de stat, actiune ce a permis sa se apeleze la diversitatea de activitati enumerate mai sus. Transformat in societate comerciala, irosindu-si si o buna parte din arhiva de proiectare, pierzandu-si bonitatea economico-financiara, institutul a intrat in concurenta cu o serie de societati comerciale de proiectare privata, care au reusit sa faca o concurenta importanta in ce priveste activitatea de baza a institutului privind proiectarea si reabilitarea lucrarilor de imbunatatiri funciare.
Apreciem ca, incepand cu a doua parte a tranzitiei, anul 1996, odata cu revigorarea intru-catva a economiei nationale si elaborarea unor programe de reabilitare a amenajarilor si activi-tatea institutului a inceput sa se invioreze. S-au angajat o serie de ingineri tineri, s-a trecut in activitatea de prospectiuni la elaborarea si executarea unor studii si foraje pentru alimentari cu apa si alte cercetari cu privire la fundarea constructiilor, iar in proiectare la o serie de reabilitari a unor ploturi de irigatii, proiectarea unor perimetre de ameliorare conform Legii 18/1991, reabilitarea si repararea a numeroase statii de pompare, studii de impact a lucrarilor de imbunatatiri funciare si alte proiecte. De remarcat ca, dupa 1989, cu toate greutatile care au existat, s-au desfasurat in institut o serie de activitati cu privire la elaborarea unor studii si cercetari privind reabilitarea, modernizarea si adaptarea la conditiile de privatizare a amenajarilor de imbunatatiri funciare. In perioada 1990 - 2002 s-au primit pentru actiunile de cercetare, prin grija Ministerului Cercetarii si a ASAS, peste 12 miliarde lei. Aceste proiecte vor trebui valorificare in actiunea de restructurare a sectorului de imbunatatiri funciare.
In prezent, institutul are trei compartimente: primul de studii si prospectiuni, acoperind activitatea de prospectiuni si foraje, de studii hidro-geo-pedo si de studii topo.
Cel de al doilea compartiment, de proiectare, are in componenta sectia de irigatii, sectia de combaterea eroziunii solului, desecari si dezvoltare rurala si sectia statii de pompare si constructii hidrotehnice.
Al treilea compartiment, este cel economic, acoperind activitatea financiar-contabila.
Se preconizeaza ca, in perioada imediat urmatoare SC ISPIF SA, impreuna cu sectorul de cercetare existent in prezent la Statiunea de Cercetari pentru Irigatii si Drenaje, Baneasa-Giurgiu sa se constituie intr-un Institut National, care va avea ca sarcina principala sa stabilesc, impreuna cu Directia de Imbunatatiri Funciare din MAAP si cu SNIF, strategiile si politicile de dezvoltare, obiectivele de interes national, precum si fundamentarea programelor de investitii in continuare.
Institutul va avea de asemenea, sarcina de a continua intr-un ritm sustinut elaborarea strategiilor de continuare a studiilor si cercetarilor privind reabilitarea, modernizarea, retehnologizarea si adaptarea la economia de piata a amenajarilor de imbunatatiri funciare.
In masura in care se va intelege, de catre factorii responsabili, sa fie folosit cu eficienta, Institutul National va putea avea un rol deosebit in elaborarea studiilor de viabilitate si de privatizare in fiecare amenajare complexa, studii care vor fi indispensabile in fundamentarea programului de restructurare a sectorului de imbunatatiri funciare care se preconizeaza sa se elaboreze cu Banca Mondiala in perioada imediat urmatoare. | |
